…deşi
ne dorim câteodată.Rămânând ancorat în
trecut, vei sfârşi sub mormanul de balast sufletesc acumulat.Sau îngropat de dorinţele materializate.
Aşadar, prezent.
Vorbind
despre alţii, vorbim de fapt despre noi. Adevarat...
De aceea avem
dreptul să alegem despre cine vorbim, un drept imperial, exclusiv şi
exclusivist pe care eu mi-l exercit mereu. Gândind despre alţii, gândim despre
noi. Tăcând despre alţii înseamnă discreţie. Şi preţuire.
Iubind
despre alţii e consecinţa dreptului imperial amintit mai sus. Deci putem disipa
iubire fără a o cântări.
A început acum vreun an. Să ne adune. Cineva. Mai intâi pe
facebook.
Cineva-ul respectiv e, totuşi, om. Uman.
Cu familie, copii, de-alea, de rutină. Pare a fi ca noi, noi ca el. Trăieşte lânga
noi, noi lânga el. Problemele noastre sunt şi ale lui. Ale lui sunt şi ale
noastre. Îl cheamă I love Medias.
Noi, la rându-ne, existăm. Însinguraţi,
probabil. Cu multe nerostiri. Dar nu ne-am văzut. Nici nu ne-am auzit. Poate am
tastat câte ceva. Necuvinte. Fiecare cu ale lui. Dar cine cu ale noastre?
Ei bine, omul nostru ne-a chemat sa visăm.
Cum aşa, eu, la bătrâneţe, să visez? Auzi acolo, zice că putem transforma
visele în realitate.
Sceptic, m-am adunat lânga o râpă. Culmea,
au fost şi alţii.
De la râpă, ne-am adunat la baraj. Să ne
vedem. Să ne auzim. Să avem un "Motto".
Am revenit la baraj, chemaţi tot de el. Am
venit cu câte o inimă, fiecare. Să facem una mare. Am avut şi luminuţele cu
noi. Şi visele.
Aş vrea să închei cumva, că aşa am învăţat
la română. Ei bine, eu de-abia acum încep.