Geometrie

Umbra finită a geometriei tale

Îmi mângâie universul

Scriu, atunci, cu tine, sensul

Paşilor ce apasă infinita cale

Timp

Timpul înseamnă povara pe care trebuie să o purtăm. Temporal.

Ne măsurăm viaţa în unităţi diferite. Fiecare cu a sa. Uităm să ne măsurăm moartea, ce are aceeaşi măsură: necredinţa.

Am auzit de „viaţă veşnică” şi ne-ar plăcea s-o avem. Dar cum să fim veşnici aşa cum suntem azi? Să ne oglindim în cuantificabila conştiinţă, înainte de a dori veşnicie. Oglindim, zic, adică avem o şansă să ne vedem.

Omul este măsura tuturor lucrurilor (Protagoras), lucrurile sunt măsura noastră. Dar sufletul nostru e măsura Domnului?

Murim implacabil. Dar timpul, pedeapsa noastră, se reîntoarce, arătând Învierea. Putem, aşadar, să încercăm să înviem.

Fiul Tatălui a fost om, pentru ca noi să înţelegem Calea pe care s-o urmăm,  să ajungem să fim mereu fiii lui. Avem nevoie de Lumină. Lumina există. Fie ca azi să o alegem pe ea, din sfârşibila dualitate corpuscul-undă.

Hristos a Înviat. Întotdeauna. Dintotdeauna. Vă rog, sa înviem. 

Zăpezi

Te mângâi cu tacerea-mi lină

Precum căpşorul ghiocelului

E îmbrăţişat de

Steluţa cristalină

Vă veţi topi mereu

Pentru nevoia de stele

De reversibile cristale de iubire

E timpul tău, este al meu

Atemporal

Cu căpșorul și burtica clocotind, Mara s-a târât până la Sala Traube. Vroia sa ajute o mamă și să fie alături de prietenii ei, inclusiv de cei pe care încă nu i-a cunoscut.


Toropită de febră, a zăcut cuminte pe un fotoliu. La un moment-dat s-a trezit, chinuindu-se să-și menţină echilibrul. "L-am auzit cântând pe Nelu Ivan" au șoptit gândurile pe buzele-i arse.


Acasă, m-am întrebat dacă eu aș fi fost capabil să fac ce a făcut ea.


Viaţa nu-i ușoară, nu-i huzur, nu-i timp pierdut. De fapt, scrie în Biblie, viaţa este cea mai grea încercare a omului. Pe drumul spre veșmintele albe.


Nu prea pozez oameni. Nu că n-ar exista. Ȋmi plac peisajele. Că știu că sunt de la Dumnezeu. Şi oamenii sunt, nu-i așa? Ieri n-am pozat gropi, canale, trenuri. Există și ele...


Clipele de ieri au reușit să încremenească timpul. Nu am o explicaţie tehnică pentru asta, pentru că nu pot vedea deasupra barierelor. Ştiu că ele au fost așezate de Cel cu dragostea veșnică în fondul lumesc din care încă ne mai hrănim. Hrana se va sfârși curând, deci e nevoie de multe clipe de trimis Lui.

Istoria nu se repetă...

…deşi ne dorim câteodată.  Rămânând ancorat în trecut, vei sfârşi sub mormanul de balast sufletesc acumulat. Sau îngropat de dorinţele materializate. Aşadar, prezent.

Rămân fidel alegerilor mele. Muritor şi rece.

http://www.youtube.com/watch?v=1un485YkwfE

Existând

Vorbind despre alţii, vorbim de fapt despre noi. Adevarat... 

De aceea avem dreptul să alegem despre cine vorbim, un drept imperial, exclusiv şi exclusivist pe care eu mi-l exercit mereu. Gândind despre alţii, gândim despre noi. Tăcând despre alţii înseamnă discreţie. Şi preţuire.

Iubind despre alţii e consecinţa dreptului imperial amintit mai sus. Deci putem disipa iubire fără a o cântări.

Dragoste

Poezii

Poveşti

De dragoste

Căutăm

Tânjim

Glosăm

Dar

E atât de simplu

Când e

Dragostea

Te înalţă

Imponderabil

Cele mai frumoase

Cuvinte

De dragoste

Sunt cele

Cu trăire

Prezentă

Am

Am fost

Am bifat

Am plecat

Mereu

Am plecat

Am bifat

Am fost

Mereu

Am văzut

A văzut

N-aţi văzut

Mereu

Eu am

Fost

Voi n-aveţi

Mereu

Aş vrea

Aş vrea să aud un cuvânt

Nu acela,

Curaj!

Aş vrea să aud un verb

Dacă vezi

Atunci ştii care

Aş vrea să auzi

Cuvântul

Nerostit

Aş vrea să auzi

Verbul

Dacă vezi

Vreau să facem

Verb

Unde

Domnul

A suflat

Mătasea

Invizibilă

Duală

A undei

Peste corpuscul

Şi

Am început

Să existăm

Tu eşti proiecţia mea

Eu, a ta

Fiecare

A tuturor

Universurilor

Limitate

Pentru

Clasificarea

Plus-infinitului